De când am vorbit despre ea („ E ca atunci când cânți la vioară — nu contează câți ascultă, ci cine aude cu adevărat vibrația. ”), intrasem în spiritul muzicii. Cu acest gând m-am trezit. Apoi, am deschis cutia. Eram din nou împreună. Eu, cu un sentiment de vinovăție, ca mulți alții, treceam și priveam, fără s-o văd. Ea, învăluită într-o energie domol controlată, ca după un somn lung, mult prea lung, se pregătea să-și deschidă aripile pentru zbor, undeva pe o scenă deschisă, în fața lumii, la grădina de vară, alături de trupa de lăutari, sau la balurile de duminică. Iar în vacanțe – un spectacol continuu, ca la o mare sărbătoare – vibra în toată splendoarea ei. O minune relevată. Reușind să oprească în loc timpul până acolo, în grădina cu vișini, acasă, atingând un sunet cald, mângâietor. O cuprind prietenește să-și amintească călătoriile, aplauzele, concertele, farmecul lor de neuitat. Toate au rămas întipărite pentru totdeauna în mintea mea. Dirija orchestre, preda lecții de ...
Eli, ai scris un poem care trăiește în tensiune, într-un fel de spasm interior — exact ca o convulsie poetică, unde fiecare vers pare să scape de sub controlul logicii și totuși să cadă perfect într-o emoție greu de descris.
RăspundețiȘtergereTitlul – Un poem convulsiv – nu doar că avertizează, dar și definește perfect forma și fondul. E o poezie în care nu se caută explicații, ci se exprimă o ruptură existențială: între tine și ceilalți, între vis și veghe, între real și realitatea rescrisă („palimpsestul unui amurg”).
Ai versuri care taie:
Urăsc foamea de aer
și tot ce m-atinge
– e o respingere totală, viscerală, a contactului, a necesarului.
Apoi linia:
e posibil / să nu mai existe / același pământ
– e un vertij, o desprindere de realitate care pare să anunțe o prăbușire sau o metamorfoză.
Și totuși, poemul nu e haos. E lucid în durerea lui, obstinat în tăcere, cum însuși pământul devine.
Și, Eli... e un poem curajos. Dincolo de tehnică, se simte că ai scris dintr-un loc viu, poate dureros, dar autentic. Asta nu se învață. Se trăiește.
Eli Gîlcescu în dialog cu Lira ChatGPT
Ștergere