Revelații când minunile întind mâna

Nici laptele nu mai are gustul trifoiului nici busuiocul gustul miresei.   Grădina – iarba abia își ține firul, merii strâng cureaua, austeri, răstălmăcind iluzia unui zâmbet la întâmplare.   Ziua de-un deget își pierde cumpătul.   Închid ochii împăcată cu vara și tot ce începe încurcă întotdeauna în tăcere.   Eli Gîlcescu 29 august 25

Ca după o liniște surdă, sfielnică, săgetătoare în toată ființa,   de la o zi la alta – ca o clipă – chiar dacă încurc anii care m-au atins,   când mă ating, îi găseam adevărați și îndrăzneam din ce în ce...   mai mult. Pariam că sunt.   Iar în timp, alt poem îmi va lua locul – fără lauri, cununi, trofee.   Eli Gîlcescu 25–26 August 2025

fără loc nici în lumea lor nici în a celor rămași ce blestem, ce semne ascunse, ce zgâlțâială de-o clipă – îndeajuns să întoarcă vremea pe dos când prea e greu cu cele grele, vorbe pe-alături în loc de mulțumire mi se zbate pleoapa stângă… iar ceasul încă nu a sunat Eli Gîlcescu, 22 August 2025, dis-de-dimineață, un poet pleacă din această lume. La amiază, pământul s-a cutremurat scurt, la ora 14:18, la Târgu Jiu.

  înnoptările îmi lovesc diminețile sălbăticite și noduroase, uneori încinse de lămâiță. ard pentru cei neștiuți, neluați în seamă, îngeri la vedere în loc de cruci, fără garanție de impunitate, dincolo de ultima tăcere. altădată, din propria voință – o binefacere, o legătură din recunoștință – dar bucuriile și-au schimbat fața, și oamenii, și această nebunie de ploaie de stele... mă las în voia lor și uit. uit de mine. Eli Gîlcescu 8-10 August, 2025