Sinecură... pe viață
Stătea și se uita ca vițelul la poarta nouă . Bâjbâia. A trebuit să „acopăr” cumva neștiința lui. I-am „preluat” rolul. A urmat privirea nehotărâtă a unui medic. Bâjbâia un diagnostic. Am căutat altul. Dacă v-aș spune că l-am întâlnit în adâncul pământului , acolo în „valea plângerii”, m-ați crede? Mi-a salvat viața. Au urmat și alte cumpene, pentru că așa a fost și nașterea mea cu un picior pe anul vechi și cu celălalt pe cel nou. De aceea alegerile mele au fost întârziate, bine cântărite, uneori atât de greu de luat. Mai ales cele care țin de oameni. Eli Gîlcescu 3 oct. 25