Mă strigă pădurea

Chiar dacă nu am cunoscut-o
aud strigătul ei
 
o carte fără nume
pe care o știu pe de rost –
 
ochi de ciclop
 
așteptând
să-i așeze surâsul pe frunte
cu păsări și flori
 
când tace
tac și eu
 
doar tu o vei auzi din nou
 
Eli Gîlcescu, din Ciulinul (în lucru)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un poem (ne)fericit

Poemul umbrelor. Zăvorâri

Nucul în sărbători