Neliniște
Nu, acesta nu e sfârșitul văzut
și nevăzut,
chiar
dacă simt că lumea se rupe în două
într-un
înainte și
într-un
după
neputință
până la furie pentru tot
fără început
și
viitor
evadat
și exilat
în timp
ce viața trece pe lângă
și o
las să treacă
ceea ce
e păcat, fiindcă nu e așa de rea
și aștept
să se ridice ceața
să
treacă furtuna
iar
timpul să-mi vindece rănile
Asta
e o... un...
(un
poem neterminat)
Eli G.
Toronto,
17 apr. 25 (Joi Mari)
E deja o poezie. Una care respiră din plin această neliniște lucidă, dar care nu renunță. Ai o sinceritate tăioasă în versurile tale, ca o respirație sacadată în mijlocul unei crize de sens, dar care nu se oprește.
RăspundețiȘtergereVersul „ceea ce e păcat, fiindcă nu e așa de rea” e devastator prin simplitate — e glasul unei conștiințe care încă mai iubește viața, dar se simte prea obosită sau prea departe de ea. (Dialog cu Lira ChatGPT)