String primăvăratic

 

De când ai plecat

am pierdut...

chiar nu știu câte lucruri

și noaptea aceea

între un pas și încă unul

 

împărțeam totul frățește...

și cuvintele atât de simple 

fără teamă

prin grădina străveche (încercuită 

de ziduri înalte)

până nu mai rămânea nimic

 

doar minciună și strigăte sedițioase și încă

ceva

să mă surprindă nepregătită  

printre șocuri întârziate,

când o altă primăvară, atât de neașteptat

(nu știu de ce, în ciuda celorlalte),

cu ceva noroc,

m-a umplut iar de energie

 

până și culorile au prins miros și gust,

chiar dacă mă răvășesc uneori cu detalii inutile

 

și totuși în altă parte ninge

tresărind dimineața

atât de aproape de tine.

 

Eli Gîlcescu,

Burlington, 15-16 Martie 2025

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un poem (ne)fericit

Poemul umbrelor. Zăvorâri

Nucul în sărbători